Priveghere arhierească și Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” din localitatea Budești

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a evidențiat semnificația duhovnicească a sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci și a subliniat că Sfânta Cruce reprezintă chemarea permanentă la urmarea Mântuitorului Hristos. Chiriarhul Râmnicului a arătat că asumarea Crucii este legată în mod nemijlocit de nădejdea Învierii, deoarece „prin Cruce a venit bucuria la toată lumea”: „Sfânta Crucea nu poate fi înțeleasă separat de Persoana Celui Răstignit. Cel ce S-a înalțat pe Cruce era Însuși Fiul lui Dumnezeu, Cel prin Care toate s-au făcut. De aceea, Golgota rămâne locul în care iubirea dumnezeiască s-a arătat în deplinătatea ei. Mântuitorul Hristos S-a dăruit pentru noi și, prin această dăruire, a ridicat firea omenească din adâncul căderii.

Pe Cruce, Mântuitorul Hristos nu a încetat să fie Dumnezeu, dar a primit până la capăt condiția omului căzut și a intrat în adâncimea durerii, a singurătății și a morții noastre, pentru a le umple dinlăuntru de prezența Sa dumnezeiască.

Aici se află adâncul tainei: Fiul lui Dumnezeu nu ne-a mântuit din afara firii noastre, ci dinlăuntrul ei. Astfel, Cel Care S-a coborât din slava cerească până la chipul de rob S-a coborât până la moarte, „și încă moarte pe cruce”. Iubirea Sa a mers până acolo unde omul ajunsese prin păcatul său: la despărțirea de Dumnezeu, la stricăciune și la moarte,” a mai spus Înaltpreasfinția Sa. 

„Însă Fiul lui Dumnezeu S-a coborât până la noi asumând în iubirea Sa întreaga adâncime a condiției noastre omenești, nu pentru a rămâne împreună cu noi în întunericul căderii și în robia morții, ci pentru a pătrunde El Însuși în acest adânc. Prin Cruce, a luat asupra Sa moartea noastră, păcatul și urmările lui, ca să le biruiască prin puterea iubirii Sale, iar prin Înviere, să ne dăruiască viața Sa cea nouă. Astfel, prin Har și prin împărtășirea cu El în Biserică, ne-a făcut părtași vieții Sale celei dumnezeiești, pentru ca această unire începută în taina credinței, a Sfintelor Taine și a iubirii să se descopere în veacul viitor în plinătatea ei negrăită, când omul va fi pătruns deplin de Har, pentru a trăi veșnic în comuniune iubitoare cu Dumnezeu”, a reliefat, spre finalul cuvântului de învățătură, Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie.